Încălzirea prin pardoseală

Încălzirea prin pardoseală este o soluție elegantă și eficientă pentru încălzirea unei locuințe. Confortul termic este mult îmbunătățit, se reduc curenții de aer, instalația este silențioasă și funcționează la temperaturi mici, iar aspectul estetic general al camerei este îmbunătățit.

Căldura este repartizată uniform în încăpere și poate fi menținută la un nivel constant, prin echiparea acestor sisteme cu un termostat pentru temperatură.

Pentru fiecare zonă în parte se poate alege temperatura dorită.

Încălzirea prin pardoseală se poate face electric sau cu apă caldă și poate fi utilizat atât pentru clădiri noi, cât și pentru cele în renovare, el putând fi montat chiar peste vechea podea.

Ideea folosirii pardoselii ca terminal de încălzire nu este deloc nouă. Sisteme de acest fel, într-o variantă primitivă, existau încă din antichitate, în China, Egipt sau Roma. În aceste sisteme, gazele calde produse într-un focar erau trecute prin canale special executate sub pardoseala încăperii.

În configurația actuală, instalațiile de încălzire prin pardoseală apar la începutul secolului trecut.

Sistemele sunt eficiente pentru asigurarea unei temperaturi constante mai ales in zonele in care acest lucru nu poate fi obtinut cu alte sisteme de incalzire (balcoane, terase acoperite sau holuri). Echiparea acestor zone cu sistemul de incalzire prin pardoseala prin cabluri va reduce si chiar va elimina problemele legate de condens, igrasie si mucegai. La activarea sistemului, atunci cand nivelul de umiditate creste (din cauza vaporilor de apa, dupa folosirea dusului, sau a aburilor de la gatit), peretii si pardoseala se incalzesc si se usuca mult mai usor si mai rapid.

Comparativ cu încălzirea prin convecție (cu radiatoare), cea prin radiație conduce la un necesar de căldură pentru încălzire mai mic, fapt ce permite economii energetice de până la 20%.

Un sistem de încălzire prin pardoseală are următoarele părți componente:

  • suprafața radiantă (pardoseala în care se amplasează țevile de polietilenă, care o încălzesc)
  • sistemul de alimentare și control (distribuitori, senzori, robineți cu trei căi, schimbătoare de căldură, pompe, alte elemete necesare menținerii unei temperaturi prescrise în spațiul încălzit)
  • sursa de caldură (pe combustibil lichid, gazos etc).
Sub pardoseală se execută o izolație termică foarte bună, iar căldura este astfel dirijată în sus. Temperatura pe care o atinge suprafața pardoselii este limitată pe considerente de confort la 24-25°C, pentru camere de locuit și birouri, și la 28°C pentru camere de baie, coridoare, săli de expoziție etc.

La proiectarea unui sistem de încălzire prin pardoseală trebuie luată în calcul posibilitatea realizării unei bune izolații termice între șapă și pereții adiacenți. Se va prevede astfel o "centură" izolatoare (polistiren extrudat sau materiale similare) la baza pereților, cu înălțimea mai mare cu ~ 2 cm peste nivelul pardoselii, separând astfel contactul direct cu șapa în care este înglobată instalația de încălzire prin pardoseală. Procedând altfel, se va ajunge la apariția condensului în zonele de contact ale celor două planuri, fapt care nu numai că este cât se poate de neplăcut, dar și foarte greu de îndepărtat ulterior.

Încălzirea prin pardoseală se execută după ce pereții au fost realizați, tâmplaria exterioară montată și compartimentările interioare executate. Cofretele de distribuție se amplasează obligatoriu mai sus decât serpentinele din pardoseală, aceasta permițând evacuarea aerului din tuburi. Prin urmare, nu este permisă, spre exemplu, alimentarea unor serpentine instalate la etaj dintr-un cofret montat la parter.

În cazul încăperilor de la parter, în case fără subsol sau cu subsol neîncălzit, este recomandat a se așeza, sub plăcile de polistiren, o folie din polietilena, cu rol de bariera de vapori.

Sursa www.misiuneacasa.ro